Portul popular ceangăiesc din Țara Bârsei

Portul popular al femeilor din Crizbav este deosebit de frumos. Femeile și fetele își împodobesc îndeosebi capul, iar părul, care în mod obișnuit este prins în kuóda (coadă),  este încolăcit pe partea superioară a capului. Conform tradiției maghiare străvechi, pe aceasta se așează o cununiță plină cu șiraguri de mărgele. În timpul mersului mărgelele care se ciocnesc zornăie, sună. Pe cununiță sunt cusute panglici colorate, care atârnă până la călcâi. Femeile tinere poartă csepesz (bonetă) pe care – în locul voalului alb care se poartă în zilele lucrătoare ale săptămânii – se leagă năframă colorată. Și femeile poartă bonetă brodată de o formă specifică. Din cânepă împletesc un coc în formă de semicerc sau de potcoavă acoperită de o țesătură albă, care este fixată în partea dorsală a bonetei. Peste aceasta vine voalul alb dintr-o țesătură fină, care este presat de o panglică roșie legată în spate, deasupra frunții. Aceasta, în general, este prinsă de coc cu șase ace ornate, foarte frumos aurite, în așa mod, încât două se regăsesc deasupra cocului, iar două câte două lateral. Vara, fetele și femeile tinere nu poartă costum deasupra cămășii. Cămășile fetelor, la gât, la manșetă și de-a lungul lungimii brațului, sunt ornate prin coasere cu fir de culoare roșie purpurie, cu arabescuri antice și cu alte motive de plante. Fusta se realizează din țesătură albastră. Peste aceasta se poartă un șorț alb, care în mijloc este ornat cu crestături, iar la margini cu dantelă. Peste rochia din țesătură din in se poartă un brâu cu ornamente din metal și pietre semiprețioase. Iarna, femeile și fetele poartă peste cămașă un cojoc alb din piele. Este specific locului, ca atunci când femeile de la Crizbav se duc biserică, să poarte la gât un batic purpuriu. Marginea și cele două capete ale baticul alb croit sub forma unui prosop,  sunt brodate artistic cu fire colorate. Portul bărbaților constă din pălărie neagră cu bor lat, cojoc care se trage peste cămașa strânsă cu șerpar. De sărbători poartă pieptar negru și ciorapi albi strânși. Preotul Sexty Kálmán, care a venit din Ungaria și a slujit între anii 1904-1941 la Crizbav, a insistat pentru introducerea portului ungar în vremurile politice grele.

Și locuitorii din Satu Nou au păstrat portul vechi maghiar folosit de sași. Bărbații poartă mantaua albastră cu croi lung, pantalonii maghiari din postavul de culoare închisă al sașilor nu numai în timpul săptămânii, ci și duminicile. Portul lor festiv pentru biserică în cazul bărbaților cuprinde magyarka (dolmanul lung cu cataramă), în cazul femeilor mantaua, iar în cazul fetelor chivăra din catifea. Cei din Satu Nou poartă cu plăcere atât portul festiv maghiar, cât și vestimentația maghiară.

Vestimentația bărbaților din Apața este asemănătoare celor din Crizbav. Și îmbrăcămintea femeilor este foarte asemănătoare, cocul, pe care se pune boneta este rotund, iar voalul care este așezat pe el este mai gros. Fetele din Apața își pun în cap o cunună specifică, ornamentată cu mărgele. În cazul sărbătorilor nu poartă batic purpuriu, ci pun un cearceaf alb pe spate ca și o manta.  La Apața se poartă cămășile încrețite, la care partea de gât și manșetă este încrețită după diferite modele.

Bărbații din Șapte Sate (embërek (oamenii) vara poartă cămăși large din pânză de cânepă, gagya (izmene), sau ciorapi din postav alb.  Gulerul este rigid,  în față se închide cu un șnur cu ciucure. Cămașa este lungă, este purtată în exterior, partea inferioară ajunge aproape până la genunchi. Cămașa este strânsă cu un brâu lat, cu diészü (chimir). În acesta se țineau bani și documente, și pe el a fost fixat și tocul pentru cuțit, respectiv și punga pentru instrumentul de făcut foc. Pe vreme mai friguroasă au purtat manta din pânză, firiskuó din pânză de in, dar cunoșteau și kozsokul (cojocul) scurt și lung, brodat cu mătase, flăcăii purtau (lombos guba) sarica, cu care mergeau să curteze fetele și să aibă grijă de animale.  Pe cap purtau pălărie neagră cu bor lat, iar atunci când era frig, purtau căciulă din blană neagră sau albă. În cazul sărbătorilor vestimentația din pânză de cânepă a fost schimbată pe cea din pânza de in, care avea țesătură mai fină. Ca și pardesiu, în Săcele se purta zeke (pieptar) alb, iar în Trei Sate de culoare neagră. Încălțămintea era egiéjszlábu csimma (cizma lungă întreagă). Iarna, când se mergea la pădure, purtau gyiébá lungă, în cazul nunților purtau sárigcérnás ing (cămașă cu ață galbenă) și mejjes (pieptar), care era brodat cu tulipánt(lalele) roșii și verzi, iar în lateral era ornat cu nasturi. Renumiții căruțași din Șapte Sate au purtat manta din piele și szárika (sarică).

Portul popular al ceangăilor la femeile din Șapte Sate are două variante cunoscute.  Cel mai vechi este portul cu hámosrokoja (fusta lungă cu ham) iar cel nou este portul săsesc. În ocaziile mai speciale ale vieții, pe vestimentație domina culoarea albă. Femeia ceangău din Șapte Sate a confirmat în alb, s-a căsătorit în alb și a fost înmormântată în alb. Fetele aveau împletit părul în două codițe, femeile îl purtau în coc, peste aceasta puneau scufia. Fetele își fixau părul cu șnur de culoare vișinie sau purpurie, femeile tinere își legau părul cu panglică brodată cu aur, pe care o purtau doi ani, apoi o preschimbau în panglică de culoare vișinie. Pentru ocazii speciale și duminici, femeile puneau csepesz (bonetă) pe cap, pe care o acopereau cu basma din voal.  Pieptul le era ornat cu kösöntyű (podoabe pentru femei), giuvaiere, pe talie purtau brâu cu ornamente metalice, pe care erau atârnate bugyelláris (pungi brodate) sau erszény (portmonee).  Rokoja (fusta lungă) a fetei și a miresei era albă, încrețită, a femeilor în zile de sărbătoare era neagră, în celelalte zile era albastru închis.  Peste fustă se purta șorțul denumit katrinca (catrință). În trecut, în picioare, femeile purtau crepidă, apoi au folosit cizme din piele de oaie sau capră  tăbăcită. La confirmare purtau cămașă albă, fustă lungă din pânză de in, masining, firiskuó din pânză de in, fustă lungă din in și csipkesurc (șorț din dantelă), iar pe cap purtau cununiță de catifea cu panglici roșii. În cazul căsătoriilor, ornamentul special pentru mirese a fost chivăra din catifea neagră și mantaua neagră.  Pe cămășile pentru femei, broderia părții crețe verzselés (broderia încrețiturii) făcea referire la vârsta femeii: cămășile fetelor erau brodate cu roșu, cusute împreună cu roșu, cămășile femeilor erau  brodate cu galben, cusătura de margine era roșie, iar cămășile femeilor bătrâne era brodat cu fir de culoarea untului și era ornat cu volane albe.