Tărlungeni

*

*         *

– Să fii blestemată Bacs^uó Anna! Blestemată! Blestemată! – se auzeau cuvintele grele și se împrăștiau pe străzile satului ca un ecou.

Bacsó Anna era o fată frumoasă de ceangău, dar contrar voinței tatălui său s-a căsătorit cu un oier, care-și ducea animalele la păscut pe răzoarele cu iarbă ale Ciucașului.

Pentru nesupunerea ei, la rugămintea tatălui, a fost blestemată de către siska(vrăjitoare)^[1]  ca numai atunci să-și poată vedea soțul, când acesta rareori va veni din munți. Ea nu putea să urce niciodată pe Ciucaș ca să ducă merëndét(merinde)^[2] iubirii sale.

Bacsó Anna a îndurat o vreme acest blestem, apoi într-o dimineață de duminică s-a decis să facă o faptă nesăbuită. S-a îmbrăcat cu cea mai frumoasă rochie, a pus pe umăr o jiszák(deseagă)^[3] plină și a pornit spre munte. Lumea cu care s-a întâlnit a atenționat-o, a admonestat-o, deoarece cunoșteau bine blestemul. Însă ea nu a ascultat de nimeni, continuându-și drumul cu încăpățânare. Abia a trecut de valea Garcinului, când cerul s-a înnorat și se pregătea o furtună teribilă. La Ósánc (Șanțul vechi) a fost oprită de un ^üő^jszembër(bătrân)^[4]: „Întoarce-te Bacs^uó Anna pentru că niciodată nu îți vei putea vedea soțul!”

A izbucnit o furtună teribilă, dar Bacsó Anna și-a continuat drumul spre Ciucaș. S-a împotrivit ploii, vântului și a părăsit Babarunca^[5] cu hainele rupte, ajungând tot mai aproape de soțul ei. Deja numai câțiva pași o despărțeau de ësztëna(stână)^[6], când a fulgerat și a tunat puternic.  Nici nu s-a potolit ecoul înfricoșător al tunetului, când vremea rea s-a schimbat brusc și a ieșit lumina soarelui. Ca printr-o minune furtuna a încetat și natura s-a trezit din nou, numai Bacsó Anna era de negăsit. În locul ei se ridica o stâncă nouă.

Soțul lui Bacsó Anna, cântând la fluier, s-a uitat la stânca nemaivăzută până acum și s-a minunat de faptul că stânca are forma soției sale. Inima i-a fost cuprinsă de dorul ei, s-a întins la piciorul stâncii și a început să cânte la fluier un cântec trist. Nu știa săracul, că femeia care s-a preschimbat în stâncă, înțelege încă cuvintele, mai apoi,  când a terminat cântecul, din peretele stâncii care acoperea ochii femeii, au început să curgă lacrimi. Așa de puternic cugeau, încât coborau ca un pârâu asurzitor spre vale. Și așa numele acestui pârâu nou a devenit Tărlung. Pe parcurs, a adunat izvoarele din Babarunca, a devenit râu, ca să poată oferi apa vieții ceangăilor din Șapte Sate. Și de atunci, când Bacsó Anna este mai întristată, râul se revarsă iar dacă s-a obosit să plângă și pârâul scade, dar niciodată nu seacă complet, pentru că nici durerea omului nu dispare niciodată…

*

*         *

În 1427 Tărlungeni apare sub numele de Tatrang, în 1484 That­rang, în 1500 Tat­rang­fal­va, în 1552 Tathranl, dar a mai apărut și sub forma de Tatrangh, Tat­rangk. Satul a primit numele de la denumirea râului care delimitează teritoriile sașilor de teritoriul ceangăilor de la Șapte Sate și de teritoriile care aparțin tot acelei zone din Budila, Brădet și Lunca Mărcușului. Râul de 50 de km lungime curge cu viteză până la Bicfalău, unde se revarsă în Râul Negru.

În 1427 Tărlungeni era filia bisericii Sfântul Mihail de la Cernat, dar la mijlocul secolului XV, atunci când Purcăreni devine biserică mamă, și Tărlungeniul îi este anexat.

La data de 4 noiembrie 1484, Báthory István, Principele Transilvaniei, împreună cu primarul orașului Brașov, au adunat locuitorii din Tărlungeni și Prejmer pentru a stabili hotarele pe râul Târlung, care deseori își schimba albia. În acel timp, o parte din râu a fost deviat într-o altă albie, ca și locuitorii din Tărlungeni să aibă apă pentru mori și pentru adăparea animalelor.

Până în anul 1498, Tărlungeni, ca și întregul Șapte Sate, aparținea domeniului de la Bran, maghiarii de la Șapte Sate erau iobagii acestui domeniu. Atunci regele Ulász­ló al II-lea a amanetat Tărlungeniul orașului Brașov. Acest statut, care aparent era unul temporar, a durat 150 de ani. În 1651, Gheorghe Rákóczi al II-lea, a dat definitiv localitățile amintite Brașovului, ca proprietăți feudale ale acestui oraș.

La data de 10 aprilie 1513, locuitorii din Tărlungeni au primit aprobare ca pe malul stâng al pârâului Buska^[7] să-și construiască prima lor biserică de piatră pentru omagiul Sfintei Maria. Preotul de la Purcăreni ținea slujbe de două ori pe lună la Tărlungeni și le oferea bătrânilor împărtășanie.

În 1529 și în 1552, cei din Moldova ardeau și prădau aici, în 1611 turcii, mai apoi tătarii, iar în octombrie 1696 trupele lui Thököly devastau totul.

Cu timpul, locuitorii din Trei Sate – Tărlungeni, Zizin, Purcăreni – s-au înmulțit, cei din Tărlung s-au desprins de Purcăreni și în 1684 au înființat o comunitate bisericească independentă. Autorizația a fost aprobată de către Draudt György, primarul Brașovului, iar astfel acesta a devenit „fundátorul(fondatorul) și dotátorul(dotatorul)”  bisericii de la Tărlungeni. La acest timp, fiind sub influența reformării protestante a lui Honterus, Țara Bârsei era deja de religie evanghelică.

În 1713, în 1714 și în 1718, Tărlungeniul  a fost lovit de ciumă, iar în 1740 râul s-a revărsat așa de tare, încât toate străzile și clădirea școlii au devenit pradă apelor desfrânate.

În 1758, sub preoția lui Deák György, s-a început reconstrucția capelei care a fost distrusă anterior de un incendiu. Utilizând pereții vechi s-a extins biserica, iar în 1761 aceasta a fost dotată și cu un turn (45,6415° N; 25,7560° E; 657 m).

Construirea bisericii s-a dovedit a fi una destul de dificilă. Preotul brașovean Gloss Péter așteptând diferite evaluări și rapoarte din Tărlungeni, a amânat atât de mult aprobarea construirii bisericii,  încât, în data de 20 iunie 1758, din cauza unui incendiu provocat de o mână criminală, jumătate din sat, biserica, clopotnița, parohia și școala au fost arse aproape în totalitate.

Astfel totul trebuia reconstruit.

Csabai-Szász Mihály, care a reconstruit și structura (tavan fals) pe cheltuiala proprie, a depus sacrificii destul de multe pentru realizarea construcției. La inaugurarea bisericii, preotul Deák György a subliniat că: „Slăvește Doamne Dumnezeule numele tău în acest locaș sfânt, care s-a construit pentru tine. Ocrotește această casă, ca știința contagioasă și morala desfrânată să nu o afecteze și să nu fie atinsă de niciun pericol.”

Cutremurele și incendiile de la începutul secolului al XIX-lea au făcut prăpăd în localitatea Tărlungeni de mai multe ori.

Urmările distrugerilor s-au putut observa și pe pereții bisericii, care între timp a devenit din nou neîncăpătoare. Astfel s-a luat decizia să se construiască în Tărlungeni o biserică nouă. În 1815 clădirea a fost demolată și a început construcția noii biserici. Aceasta a fost finalizată cu succes sub conducerea preotului Szász György. Biserica ornată, sfințită la data de 2 iulie 1821 poate fi găsită și în zilele noastre în Tărlungeni. Lungimea interiorului bisericii este de 24 m, lățimea de 12 m, înălțimea turnului este de 38 m.

În 1810 s-a construit castelul Miesselbach (45,6505° N; 25,7566° E; 649 m). Clădirea cu două etaje, construită în stil clasicist, având pe fațadă un ceas, acoperișul fiind dotat cu mai multe turnulețe pare și azi o cetate care nu poate fi cucerită, deși se văd urmele trecerii timpului, nefiind locuită de nimeni.

În timpul războiului pentru libertate din 1848–49, în luptele din Țara Bârsei au luat parte 131 de maghiari din Tărlungeni.

La data de 25 septembrie 1886 aici s-a născut poetul, romancierul, directorul de școală Tatrangi Pál András (a murit la Brașov la data de 21 decembrie 1971). În 1942 a câștigat concursul literar al Déli Hírlap din Timișoara cu schița sa Csángó expressy.

La data de 9 mai 1892, la Tărlungeni s-a născut Fóris István, care a devenit în 1940 secretarul general al Partidului Comunist Român. În sat, tatăl său a avut o fabrică de cărămidă și de țiglă.

Votsch Ottó, tot în 1892, și-a deschis aici farmacia sa denumită Őrangyal (Arhanghel), din care s-a format prima fabrică de apă sifonată din Șapte Sate. În Tărlungeni este și apă minerală, care este identică cu apele minerale care izvorăsc și pe cealaltă parte a muntelui în localitatea Zizin.

Limonada Tatrangi Ibolyka Kristály limonádé, experimentată de către Votsch Ottó, a fost un produs popular la începutului secolului trecut. Conform publicității apărute în mai multe reviste din aceea epocă, a fost un medicament indispensabil în tratarea bolilor gastrice, în afecțiunile renale și ale ficatului și tratarea anemiei. Băutura răcoritoare făcută din zmeură de munte, din portocale și lămâie aduse din Italia ,a avut un efect benefic și împotriva consumului de alcool.

În 1903 de aici a pornit în primul lui drum înspre Africa, Kittenberger Kálmán (Léva, 10 octombrie 1881 – Nagymaros, 4 ianuarie 1958), care a fost cercetător în  Africa, zoolog, scriitor de articole legate de vânătoare. Pentru o perioadă de un an, acesta a fost învățător la Tărlungeni.

La data de 17 ianuarie 1919 s-a născut la Tărlungeni inginerul agronom, redactor de articole agricole de specialitate, pedagog și întemeietorul școlii, Mezei Sándor.

La data de 9 februarie 1924 s-a născut economistul, politicianul și scriitorul Tompa István.

Maghiarii de aici au participat la cele două războaie mondiale într-un mod demn.

La mijlocul secolului al XX-lea, târgul de la Tărlungeni a ajuns a fi unul semnificativ. Aici a avut loc târgul de bovine. Agricultorii din Șapte Sate excelau cu cai buni și cu vite grase. Mulți dintre ei se ocupau și cu bel­lér­ke­dés­^[8]. Cumpărătorul prindea caii într-o căruță care avea roțile legate, apoi alerga caii, pișcându-i într-o parte să vadă dacă aceștia dau sau nu cu copita.  Astfel se testau calitățile animalului. Pe baza tradițiilor acestui târg, piața de mașini de la Tărlungeni a devenit una dintre cele mai mari piețe auto din țară. (45,6427° N; 25,7480° E; 659 m). Piața de mașini a fost înființată de către Primăria Locală în 1990.

În 1971, la Șanțul Vechi (45,5669° N; 25,7698° E; 805 m) s-a început construcția unui dig pe râul Tărlung. Acest dig a fost finalizat în 1975, are o înălțime de 45 de m și o lățime de 709 m. În spatele digului s-a înființat lacul artificial de 148 de hectare, având un volum de 18,3 milioane metri cubi, care alimentează cu apă potabilă localitățile Săcele, Tărlungeni, dar în același timp și orașul Brașov. Pentru construcția lacului au fost mutate pe dealul de vis-a-vis, sub Vârful Pietroasa, mormintele și monumentele soldaților germani căzuți în cel de al II-a război mondial. Aceste morminte și monumente nu sunt îngrijite de nimeni, starea lor neglijată și alterată jignește pietatea locului.

În anul 1996, sub conducerea preotului din Turcheș, Gajdó Zoltán, au început lucrările de construcție ale capelei romano-catolice din Tărlungeni. Capela a fost sfințită pentru omagierea Sfintei Veronica la data de 29 mai 1998, de către arhiepiscopul dr. Ja­kubinyi György (45,6461° N; 25,7764° E; 603 m).

În 2014,  la Sărbătoarea Tradițiilor de la Trei Sate am avut ocazia să inaugurăm la Tărlungeni o Casă Tradițională (45,6414° N; 25,7559° E; 657 m), care păstrează amintirea portului popular oarecum diferit de cel din Săcele, mai degrabă cu motive de culoare neagră, a încondeierii ouălor,  a țesutul, a vopsirii mobilei,  și a împletirii coșurilor, dar și amintirea obiceiului borica, dansat cu ciorapi albi, care diferă de cel din Zizin și din Purcăreni.

Cele amintite mai sus sunt pietre de temelie importante ale culturii maghiare din bazinul Carpatic, ca și râul – nativul liber al zonelor alpine – izvorât din negura baladei, al cărui capricii și neastâmpăr sunt ținute în frâu de stăvilare și transformate în energie dătătoare de viață.

Kovács Lehel István: Térben és időben… Barangolás a Barcaságon
Hétfalusi Magyar Művelődési Társaság, Négyfalu, 2017.
ISBN 978-973-0-25878-3

_____________________________________________

^[1] Siska: vrăjitoare

^[2] Merënde: aliment [etimologie.] Rom.: merindă.

[3] Jiszák: desagă subs..

[4] ^ÜŐ^jszembër: imaginație, bărbat bătrân cu puteri mari

[5] Babarunca.

[6] Ësztëna: stână de munte Rom.: stâna.

[7] Buşca.

[8] Bellⁱérkedⁱés: îngrășarea unui animal slab cumpărat ieftin și revânzarea la un preț mai mare a animalului subs [Comerț]