Turches

Türkös, Villa Turcica, Türkeschdorf, Turcheş azi face parte din municipiul Săcele, până în 1950, era o comună situată la 7 km sud-est de  Brașov. În momentul izbucnirii celui de al II-lea război mondial, a avut 3154 de locuitori, dintre care 1695 maghiari și 1380 români. În Șapte Sate aici s-a reorganizat din nou comunitatea bisericească catolică și aici se găsește azi muzeul etnografic, dar tot aici se găsește și singura școală medie autonomă cu predare în limba maghiară din Săcele.

*

*         *

Era Joia Mare. Poarta de la  Blumena a fost părăsită de căruțele grele, ca încă de dimineață să parcurgă, în ploaia care cernea, drumul de 4,5 mile. Turnul Primăriei era acoperită de ceață, iar în casele de pe strada Kapu(Poartă), numai  pe alocuri erau aprinse opaițurile de  cei care s-au trezit devreme. Fortificațiile au fost acoperite de nori denși, iar în zwingere[1]-ele aurarilor au reflectat bubuind lanțurile care ridicau podul. Căruțele treceau încet pe pietrele umede, mai apoi ajungeau pe drumul de câmp cu noroi. După un scurt timp, liniștea de dimineață a străzilor a fost deranjată iarăși de roți grele. O caleașcă Berline, neagră-strălucitoare cu 4 cai a gonit înspre poarta orașului. Pe ușa trăsurii un blazon, sub blazon un înscris cu litere aurite: Judex Coronensis et Districtus Barcensis[2]. Cei patru bărbați din trăsură  discutau înfrigurați. Era o vreme sumbră de aprilie. Aproape în același timp s-a deschis și Poarta veche a Brașovului. Un batár(trăsură)[3] simplu, prăfuit și uzat, a părăsit biserica iezuită aflată pe strada Kolostor(Mănăstire). Nici călugării nu erau bucuroși că era frig, erau înfășurați tăcuți în talarul[4] lor negru. Și ei se îndreptau spre Turcheș. Galopând, caii lăsau în urmă Tâmpa, Dealul Spânzuraților, cartierul care era locuit de maghiarii din Brașov,  Scheii Brașovului, iar pe drumul care a devenit noroios datorită ploii mocănești[5], au început să mâne în galop animalele, ca să ajungă cât mai repede la Dârste, la Batca, mai apoi la Baciu, trecând peste podul de pe Timiș. Undeva deasupra norilor deja a răsărit soarele, dar totuși casele din Turcheș încă erau stăpânite de întuneric, din case ieșeau fâșii de fum alb, care se împleteau cu munții albaștri, iar caii trăgeau obosiți în sus greutatea pe dealul Bara, care stătea ca și pre-cercetaș între câmp și munți. Dintre oamenii adunați acolo, puțini au reușit să descarce de pe căruță crucea imensă de stejar, pictată, iar clopotele îndepărtate deja sunau de prânz, până au reușit așezarea acesteia într-un fundament dulgherit,  au fixat și înscrisurile conform cărora, crucea a fost ridicată de către șeful justiției din Brașov Seewald Kristóf pentru gloria lui Isus – pentru ca nu cumva, un eretic să înlăture crucea cu un topor.  Prudența a fost benefică, deoarece nici nu a fost încă sfințită de către preotul misionar maghiar iezuit, un român schismatic a folosit cuvinte rușinoase la adresa crucii – a fost amendat pe loc. Crucea ridicată pe o ploaie abundentă a avut o semnificație importantă: în Țara Bârsei, care era protestantă, a început contrareforma…

*

*         *

Din punct de vedere geografic, istoric și etnografic Turcheș-ul aparține de Șapte Sate.

Șapte Sate (Siebendörfer, Septem villae, Şapte sate) este numele generic al acelor șapte sate ceangăi din Țara Bârsei, în care maghiarii, sașii și românii au fost strânși împreună de râurile Bârsa, Olt, Râul Negru, Tărlung și de Curbura Carpaților. Prima amintire scrisă a acestei localități, împreună cu celelalte trei sate – care se regăseau între râurile Timiș și Tărlung ”în provincia Brassovienski”, și cu care s-a unit mai apoi și a devenit oraș – datează din 16 mai 1366, când Ludovic I. al Ungariei, prin scrisoare de donație eliberată în favoarea contelui Ztanislaw, i-a donat acestuia domeniile aflate sub jurisdicția sa regală Satulung, Cernatu, Turcheș și Baciu. Rețeaua teritorială probabil era mult mai veche, iar conform uneia dintre teorii, grănicerii secui au hoinărit până aici, unde s-au amestecat cu cumanii, cu pecenegii și sașii. Statutul lor regal liber nu a ținut mult, pentru că în 1498, regele Ulászló al II-lea, a amanetat satele maghiare libere din Țara Bârsei orașului Brașov.

Până la reforma protestantă, în Cernatu a existat biserica mamă gotică, Sfântul Mihail, dar ceangăii de la Șapte Sate, între anii 1542-1544, influențați de Honterus, au trecut la religia evanghelică și pe o perioadă de mai bine de 200 de ani, religia catolică a dispărut în totalitate.

În secolul XVIII locuitorii din Șapte Sate au fost decimați de mai multe ori de holeră și ciumă, dar și numeroasele nimiciri străine au făcut necesară repopularea în Secuime. Astfel, în Șapte Sate, a ajuns în număr mare de secui romano-catolici, mulțumită acestui fapt, în 1750 Stäber Xavier Ferenc, preotul iezuit din Brașov a primit de la arhiepiscopul de Esztergom sarcina de a înființa parohia de la Turcheș. În 1751, Maria Terezia a aprobat construirea bisericii din Turcheș și înființarea cimitirului, iar în Joia Mare, Seewald Kristóf guvernatorul de Brașov, a marcat locul bisericii cu o cruce (45,6117° N; 25,6750° E; 669 m).

În 1752 iezuiții au consemnat în Historica Relatio[6] al  lor „momentul în care o copilă de 4 ani, care provenea dintr-o familie evanghelică, s-a uitat la crucea ridicată și l-a văzut pe Isus cum a fost atârnat pe cruce,  a început să plângă, să se vaiete, a fugit la mama ei, plângând și văietându-se, s-a jeluit despre faptul că Isus a fost crucificat, s-a întors de mai multe ori la cruce și a vărsat dens lacrimi nevinovate.

În 1752 deja era o biserică de lemn pe deal, în 1754 baronul Sztoyka, episcopul Transilvaniei, a luat Turcheșul de la iezuiți, l-a subordonat jurisdicției sale și punându-l ca și administrator pe Fekete Károly, praesidens-ul din Brașov a lăsat biserica franciscanilor din Brașov.

În 1766 capela a căzut pradă unei furtuni. Până în 1770, slujbele religioase au fost ținute în sala parohiei. În acel an, pe vremea parohului Eresztevényi Ferenc, cu ajutorul episcopului Batthyani, a fost  ridicată o biserică de piatră. Stilul bisericii este simplu, cu ferestre sub formă de semicerc, cu tavan drept.

Conacul Brașovului de la Turcheș a fost renovat în 1804 (45,6150° N; 25,6776° E; 650 m). Conform lui Orbán Balázs aici se lua zeciuială și „este cuibul păcatelor procedurilor arbitrare ale autorităților”. În 1964 în această clădire s-a înființat muzeul etnografic din Săcele, unde deși colecțiile lui dr. Kiss Béla și Bálint András au fost baza expozițiilor, până în 1990, nu a avut prea multe legături cu ceangăii din Șapte Sate.

În 1848, pentru prima dată, preotul Molnár József, a înregistrat în registrul stării civile – care până la aceea dată era scris în limba latină – nașterile,căsătoriile și decesele în limba maghiară. A scris în felul următor: „Trăiască Libertatea, Frăția și Egalitatea Maghiară în Patria noastră devenită Liberă!!! Să trăiască Adevăratul Maghiar!! Binecuvântare, Pace și Înțelegere să fie între Patrioți!” În timpul luptei pentru libertate, 2 catolici și 10 evanghelici din Turcheș și-au pierdut nevinovat viața. 31 de soldați s-au înrolat ca și honvezi în batalionul 126/140, dintre aceștia 11 au avut o moarte eroică.

În 1860, școala aflată în parohie și-a găsit un nou cămin, nu departe de biserică, iar în 1885, și-a ocupat locul final.

Preotul Pál Kálmán, care a slujit între anii 1881-1893, a modificat biserica și a construit și o pivniță.

În 1913, în ziua de Paște, cele două clopote sau ciocnit, iar cel mic a căzut. Atunci s-a demolat turnul vechi construit din scânduri și s-a construit un turn nou din piatră. Lucrările au fost terminate în data de 22 iunie 1914. Profesorul gimnaziului romano-catolic din Brașov, Kollár Gusztáv (Nyíregyháza, 25 martie 1879 – Brașov, 17 noiembrie 1970) i-a pictat pe cei patru evangheliști pe amvonul nou. Electricitatea a fost introdusă în anii 1920.

Biserica, care și-a căpătat forma actuală în 1931 după o restaurare amplă, are aproximativ 150–200 de locuri și dispune de trei clopote: două clopote mai mari și un clopot mai mic. Pe unul dintre clopotele mai mari se află această inscripție: „Turnat în 1908 de către biserica romano-catolică din Turcheș”, pe celălalt: „Prin donația credincioșilor din Turcheș în onoarea arhanghelului Sfântul Mihail 1931”, iar pe clopotul mic există următoare inscripție: „În memoria celor decedați în 1931”. Clopotele realizate în 1931, au fost turnate în localitatea Sibiu de către Fritz Ramnutz.

După anul 1931, statuia lui Isus a fost așezată pe altarul principal, iar după demolarea amvonului statuia lui Isus și al lui Maria, au ajuns pe cele două părți ale antreului, iar pictura nouă a altarului îl înfățișează pe Arhanghelul Sfântul Mihail.

În 1956, în biserică, lângă statuia lui Sfântul Anton, s-a montat un altar secundar, pe care tineretul a așezat două statui – statuia Sfântului Emeric și statuia Sfintei Tereza – comandate de ei.

În curtea parohiei construită între anii 1987–1989 se află o casă pentru tineret care poartă numele lui Márton Áron, aceasta a fost construită la inițiativa preotului Gajdó Zoltán (Săsăuși, 25 ianuarie 1940 – Sfântu Gheorghe, 8 februarie 2013.).

În 1993 sanctuarul a fost pardosit cu plăci de marmură, a fost construit un altar sculptat, un pupitru  și un sfeșnic. Atunci s-a  introdus și gazul.

În 2008 a fost renovat atât interiorul cât și instalația electrică.

Biserica evanghelică (45,6147° N; 25,6771° E; 652 m), cu suprafața de 343 m2, construită din țiglă așezată pe calcar cioplit a fost sfințită la data de 6 aprilie 1885, în a doua zi de Paște, după ce parohia s-a despărțit de Cernat. Altarul în stil neogotic a fost construit de către Kupcsay János, profesorul renumit al școlii de sculptură în lemn, din Satulung, iar pictura altarului a fost desenată de către Mişu Popp. În zilele noastre, în curtea bisericii se găsește monumentul luptei pentru libertate și monumentul ridicat victimelor celor două războaie mondiale din Turcheș.

Casa parohială evanghelică a fost sfințită la data de 14 septembrie 1893. În grădina parohiei au înflorit acei trandafiri, care ulterior au fost uscați și așezați de către Sipos Jánosné Berencki Anna în perna, cu care a fost înmormântat Kossuth Lajos, această doamnă a brodat și giulgiul marelui om de stat. O adăugire interesantă este faptul că, „Matroana Ceangăilor”  nu a reușit să finalizeze la timp giulgiul și a angajat o săsoaică din Brașov pentru ultimele finisări ale broderiei.

Școala evanghelică a fost deschisă în 1835 de către învățătorul Geréb András, în locul acestei școli, funcționează în prezent, singura școală medie autonomă din Săcele, cu predare în limba maghiară (45,6170° N; 25,6803° E; 640 m), care poartă numele poetului ceangău Zajzoni Rab István.

Personalitățile renumite născute în localitatea Turcheș sunt poetul Tórthpál Dániel (1907–1936) și ziaristul, scriitorul de specialitate Bakó Géza (1924–1983).

De-a lungul istoriei acest sat, cu nume turcesc, a unit în acest mod catolicii și evanghelicii, ca fiind ceangăi din Șapte Sate, să aibă grijă de munți, să ardă cărbunele, să cultive inul și cânepa, să exploateze morile și după ce s-au împrospătat cu apa de la izvorul Șapte izvoare, să semene  și să are câmpiile Țării Bârsei.

Kovács Lehel István: Térben és időben… Barangolás a Barcaságon
Hétfalusi Magyar Művelődési Társaság, Négyfalu, 2017.
ISBN 978-973-0-25878-3

_____________________________________________

[1] Zwinger: chei între pereți – zona de limitare cu două pereți din piatră ale castelelor medievale și ale fortificațiilor.

[2] Șeful justiției de la Brașov și, al zonei Brașovului.

[3] Trăsură: un vehicul mare, neîndemânatic, greoi.

[4] Portul călugărilor iezuiți.

[5] Ploaie cu picături mărunte, densă, care ține mult.

[6] Îndreptar Istoric.

Activități

Cascada şi Canionul 7 scări

Atracție din masivul Piatra Mare, formațiune de eroziune în calcar. Program*: Luni - Duminica: 10:00 - 18:00 *Pe vr...

Mai mult
Muzeul etnografic Săcele

În sud-estul Ţării Bârsei, aproape de Braşov, la contactul dintre munte şi şes există un grup de şapte sate care alc...

Mai mult

Programe

Cultură imaterială

Produse locale

Țesături tradiționale din Șapte Sate

Țesăturile tradiționale din Șapte Sate sunt realizate de meșter local, care păstrează tradițiile străvechi și creaz...

Mai mult
Încondeiatul ouălor

Ouăle încondeiate nu sunt doar frumoase, sunt și semnifcative. O ramură a artei populare ceangăiești din Șapte Sate es...

Mai mult
Miere

Producător de miere și produse din miere de cea mai bună calitate.  ...

Mai mult

Recomandări

Hostel Zozo House

O adevărată oază în agitația orașului, care promite o atmosferă prietenoasă și relaxare deplină. Este baza perfect...

Mai mult
Restaurantul Pilvax

În centrul orașului Brașov, oaspeții se pot bucura de aroma unică a gusturilor inspirate din bu...

Mai mult