Zizin

*

*         *

A fost o dimineață aspră. Chiar dacă de câteva zile calendarul a trecut deja de mijlocul lunii mai, satul încă era acoperit de un voal de ceață. Ciucașul învelit în nori nu și-a arătat stâncile îmbrăcate în zăpadă.

S-a adunat puțină lume în restaurantul hotelului. Au ajuns ieri cu tramváj (tramvaiul)^[1] în Satulung, iar de acolo cu căruța la Zizin. Au venit la Ciucaș. Pe lângă drumeții, vor studia vegetația și fauna de primăvară a munților și da, vor gusta puțin din viața balneară timpurie.

Sala mare, proiectată pentru două sute de persoane, a răsunat după ce acest grup mic s-a așezat la micul dejun. Datorită ceții, azi au avut timp pentru micul dejun, deoarece vor vizita numai băile.

Gazda, doamna Taizs, s-a pregătit cu o specialitate cu adevărat ceangăiască: acolo, în ceaunul mare aburea sajomatokány(tocăniță de leurdă)^[2] și mămăliga, care era deja gata.

La discuția din timpul mesei, s-a adus vorba și despre actrița Blaha Lujza. Cei din Budapesta au povestit cât de entuziastă promovează îndrăgitele băi balneare renumita actriță. Aici, la fața locului, au dorit să vadă mesajului acesteia scris cu creta pe una dintre scândurile peretelui pavilionului: „Băieții mei, numai să cântați și să nu uitați să cântați frumos!”. Brașovenii au fost aduși la Zizin mai mult de personalitatea lui Horger Antal. Profesorul de altădată al școlii Főreál(Suprareal) le-a predat despre originea ceangăilor din Șapte Sate, iar poveștile ceangăiești culese de către el au dăinuit în sufletul ascultătorilor.

Micul dejun maiestuos a fost urmat de consumul de apă minerală de la Zizin, apoi, oaspeții, îmbrăcându-și pardesiurile, au pășit în ceață.

*

*         *

Amenajarea stațiunii a început la sfârșitul anilor 1700, atunci când Brașovul a devenit interesat de efectul terapeutic al izvoarelor cu apă minerală și le-a luat sub stăpânire. Din punct de vedere științific, stațiunea climaterică a fost examinată în anul 1842 de către balneologul Schnell Péter. Rezultatele așteptate s-au certificat. Apele minerale din Zizin erau excepționale pentru tratamentul afecțiunilor catarale ale organelor respiratorii, pentru afecțiunile gastrice și intestinale, pentru tratarea anemiei și în cazul tratamentelor ginecologice. Stațiunea a fost amenajată repede. Oaspeții erau așteptați cu bazine acoperite, cu alei, băi balneo-climaterice, fântâni cu apă minerală, fântâni cu apă rece, dușuri, piscine cu valuri și cu apă caldă, hoteluri, restaurante, vile, alei acoperite, teren de tenis, respectiv un parc cu brazi de 40 de iugăre, adică cu tot confortul pentru oaspeți.

Și medicii stațiunii erau renumiți: dr. Plecker János (Brașov, 1 aprilie 1780 – Zizin, 3 septembrie 1850) președintele comisiei medicale din Brașov, dr. Honigberger János Marton (Brașov, 10 martie 1795 – Brașov, 18 decembrie 1869) orientalist și călător în zonele Orientului Mijlociu și Îndepărtat, renumit, care a fost și medicul de familie al regelui din Lahore.

Ieșind din hotelul Concordia (45,6384° N; 25,7747° E; 606 m), micul grup a vizitat prima dată malul drept al pârâului. Plimbându-se, au aruncat o privire spre primăria comunală cu etaj, construită în 1863, au trecut pe lângă casa cu piloni a dr. Béldi, au aruncat o privire spre casele impunătoare, cu apartamente de închiriat ale lui Gingold Károly și a lui Dudás Márton, agricultori din Zizin. În drumul lor au vizitat piscina și bazinul de înot construit într-un mod luxos, și care era alimentat de vâna apei canalului morii. Au vizitat și casa natală (45,6364° N; 25,7785° E; 611 m) a renumitul poet și etnograf ceangău, Zajzoni Rab István (Zizin, 2 februarie 1832 –Brașov, 14 mai 1862), la întoarcere vizitând și biserica evanghelică (45,6353° N; 25,7769° E; 612 m). Numai după acestea au trecut peste podul ornat ,ca să guste din izvoarele care ieșeau pe malul stâng. Dacă ceața densă nu ar fi blocat vederea panoramei, atunci, întorcându-se prima dată spre dreapta, ar fi urcat pe Schwarzenberg^[3]. Prin pădurile răcoroase de brazi, pe drumurile șerpuitoare pe care sunt amplasate bănci se poate ajunge pe vârf, dar acum nu s-a văzut nici Ciucașul, nici valea Zizinului, nici Masivul Piatra Mare, Masivul Postăvaru, Piatra Craiului, munții care împrejmuiesc câmpia întins a Țării Bârsei.

Pășind pe alea acoperită cu o umbră deasă, au trecut în fața clădirilor frumoase ale băilor termale minerale, apoi sub balconul muzicanților au putut să vadă inscripția făcută de către Blaha Lujza^[4]. Aici a fost centrul stațiunii balneare, Izvorul Ferdinand,  deasupra căreia era o cupolă mare susținută de stâlpi. Ca să-și poată continua drumul și să poată admira vilele balneare mari ale farmacistului Waldbaum, ale oratorului Greissing, ale senatorului Langer au băut mult și bine din apa cu conținut bogat în acizi. Ajungând la Izvorul Lajos(Ludovic), acoperit cu un acoperiș ornat, au gustat și din această apă. Datorită conținutului ridicat de mangan al apei, acest izvor era potrivit și pentru tratarea bolilor sistemului nervos. A urmat o plimbare scurtă până la lobog^uó(izvor)^[5]-ul  rece, care a fost pompos numit de către sași:  Izvorul Ferencz(Francisc).

În 1910, acest mic grup de vizitatori era primit de izvoarele care au fost numite după împărați și arhiduci, dar să lăsăm acum ca acest grup să se scufunde în apa bazinului mare, iar noi să ne grăbim înainte cu istoria.

Începând din 1912, printr-o  activitate de o importanță majoră și printr-o muncă ce nu a cunoscut oboseala, Sipos Jánosné Bereczki Anna (Baciu, 27 ianuarie 1850 – Baciu, 29 martie 1926), Matroana ceangăilor  a cumpărat de la Brașov Băile de la Zizin și împreună cu fiica sa au început lucrările de modernizare.

Atunci s-a deschis Izvorul Béla, a cărei apă a fost încălzită și condusă prin centrul parcului în baia publică. Din Izvorul Béla a izvorât o apă acidă alcalină, astfel putea fi utilizată cu succes în cazul bolilor catarale ale organelor respiratorii și în alte boli catarale. Medicul stațiunii balneare a devenit dr. Adorján Jenő.

După moartea lui Bereczki Anna, băile au ajuns în proprietatea familiei Tompa. Nu pentru mult timp, deoarece la schimbarea monarhiei au fost preluate de la ei.

Tot la aceeași soartă a ajuns și hotelul balnear Concordia. Hotelul, care a jucat un rol atât de important în viața socială din Șapte Sate, a devenit biroul taberei de pionieri care a funcționat în conacul Tompa, a fost și spațiu comercial, locație pentru birourilor din colectiv, mai apoi a devenit școală. Cutremurele din anii 1977 și 1989 au avariat clădirea, dar cel mai mare dușman al acesteia a fost indiferența comunismului. Datorită riscului de prăbușire școala a fost închisă, din 1990 clădirea a devenit goală și s-a distrus în totalitate. Acoperișul i s-a surpat. Proprietarii de drept au primit înapoi numai pereții și molozul de cărămidă, iar în 2004 clădirea a devenit egală cu pământul.

Din stațiunea balneară de altădată a rămas numai urma aleii de pe malul apei și parcul care în zilele noastre este înconjurat de sârmă ghimpată, și câte un podeț oscilant peste pârâul Zizin, iar în curtea vilelor câte un brad veșnic verde ne aduce aminte de splendoarea de altădată. Stațiunea, satul, vilele și hotelul au devenit deja victimele noii cuceriri. Cel mai mare dușman al nostru este indiferența, nepăsarea și dușmănia interioară, care are rădăcinile în noi și se va îndrepta împotriva noastră. Pentru că, concordia parvae res crescunt, discordia maximae dilabuntur. Cu înțelegere și lucrurile mici vor îmbătrâni, dar datorită neînțelegerii și cele mai mari vor pieri…

Kovács Lehel István: Térben és időben… Barangolás a Barcaságon
Hétfalusi Magyar Művelődési Társaság, Négyfalu, 2017.
ISBN 978-973-0-25878-3

_____________________________________________

^[1] Tramváj: cale ferată orășenească, cale ferată de interes local subst. Rom.: tramvai. Numele căii ferate de interes local care leagă localitățile Brașov și Satulung. Linia secundară a fost inaugurată la data de 7 martie 1892 și a fost desființată în 1960.

^[2] Salamás, sajoma, sajama, sajamás: leurdă Substantiv [Plantă] {Allium ursinum L.}.

^[3] denumirea veche a Muszka-asztal, pe ungurește înseamnă Muntele Negru. Brașovenii l-au botezat astfel în amintirea vizitei principelui Schwarzenberg.

^[4] Blaha Lujza (născută Reindl Ludovika, Rimaszombat, 8 septembrie 1850 – Budapesta, Erzsébetváros, 18 ianuarie 1926) actriță din Ungaria, „privighetoarea neamului”. Pe o scândură din peretele pavilionului din Zizin a scris cu cretă: „Băieții mei, numai să cântați și să nu uitați să cântați frumos!”

^[5] Lobog^uó: izvor subst.  (mai degrabă carbogazoasă).