Dansul „Borica”

Tropăieli sălbatice pe zăpada bătătorită. Țipete mute, limbi de foc purpurii. Umbre profund negre în amurg. Măști înfiorătoare: pene de vulturi, păr de cal și colți de porc. Se ciocnesc săbiile. „Unu, doi, trei… Patru se luptă pe viață și pe moarte. Săbiile scot scântei. Răsună tălăngile. Până la urmă cel mai slab se prăbușește. ”A intrat dracu în el!” Și săbiile despică piele, carne, oase. Numai moartea curăță sufletul, corpul. Se intensifică tălăngile. Evocă puterea făuritoare. Săbiile în teci: a sosit vremea biciului. Țăcănit sălbatic, ca răul să fie alungat, iar bunătatea să fie ademenită aici. Suflet nou, puternic în cel măcelărit. Mânerul biciului lipește împreună corpul, vindecă rănile, și o ultimă pocnitură puternică mână în el sufletul. Miracolul divin al învierii. Se naște o nouă viață, izvorăște o nouă credință, la care deja nu mai are acces răul. S-a înfăptuit inițierea. Slabul a devenit puternic, băiatul a devenit bărbat.    „Poate mán(deja)^[1] să alerge, ca și Csitk^uó(mânzul)^[2] din câmp!”

Dansul pantomim al kuka(mutului)^[3] încheie borica, hora străveche a bărbaților ceangăi din Șapte Sate. Este un  ritual de inițiere, o activitate magică, un ordin sacral. Simbolul renașterii Soarelui. Pregătirile și repetițiile se petrec în timpul Adventului, perioada de așteptare a Crăciunului. În trecut, în solstițiul de iarnă, borica era dansat mergând din casă în casă, iar ritualul s-a prelungit până la carnavalul dinaintea postului Paștelui. Consiliul din Brașov, făcând referire la un ordin imperial, în data de 6 februarie 1764 a interzis borica, astfel aceasta putea fi dansată numai în secret în ziua Sfinților mici (Aprószentek^[4]). În 1861, Zajzoni Rab István l-a descris ca fiind un obicei dispărut, dar în zilele noastre există, ca dovadă că a renăscut.

Flăcăii poartă ciorap de postav negru sau alb și szëttër(jerseu)^[5] gri sau negru^[6]. Pe cap poartă căciuli din piele de oaie, care au fost ornate cu panglici colorate și colilie. În picioare au cizme lungi, cu pinteni, zorzoane, și clopoței de veghe. În mână țin un csákány(târnăcop) ornat sau un lapocka(omoplat)^[7] pe care flutură un sajinka(batic din mătase )^[8].

Cei care dansează borica intră pe rând în curte, în față este tebe^[9], flăcăul care ține bradul. Pe brad atârnă fructe aurite. El este urmat de doi-trei rromi: unul care cântă la fluier, unul care cântă la vioară și un cobzar. După ei, vine ceata boricașilor, în fața acestora sunt doi vatáfi(vătafi)^[10]. Ei sunt urmați de kuka(mascați), care prin jocul lor încearcă să țină mulțimea la distanță. La urmă sunt cei cu coșuri și purtători de nyáshordozuók(purtătorii de nyás)^[11], aceștia duc cu ei carnea, ouăle, cârnațul și pâinea primită. În cazul în care stăpânul casei a uitat în curte ceva unealtă mică și mascatul o găsește, atunci nu i-o dă înapoi până nu primește un crăițar de la gazdă.

Din mâncarea și banii strânși, seara se organizează o petrecere mare. Dansatorii, dirijați de către vatáfi(vătafi) dansează hora care se rotește spre dreapta-stânga și care constă din repetarea multiplă a temelor (borica unu, doi, trei și borica turcească).

_____________________________________________

^[1] Mán: deja hsz.

^[2] Csitk^uó: mânz subs [Animal].

^[3] Kuka: mascat, personaj mut în borica subs [Sărbătoare.].

^[4] Astfel, intercalat între jocurile sărbătorești al Sfinților Mici din Secuime și borica s-a putut dansa în secret.

^[5] Szëttër: jerseu subs [Îmbrăcăminte].

^[6] Culorile portului diferea de la sat la sat (Tărlungeni, Zizin, Purcăreni)

^[7] Csákány era un fel de bâtă ornată, lapocka era o bucată de lemn ornat, care semăna cu lemnul folosit pentru baterea rufelor la spălare.

^[8] Sajinka: batic din mătase subs [Îmbrăcăminte].

^[9] Tebe: brad împodobit cu mere, panglici, care se folosea la dansul borica subs [Sărbătoare].

^[10] Vatáf: Vătaf. conducător în cazul dansului borica subs [Sărbătoare].

^[11] Nyáshordoz^uó: rol în cazul dansului borica subs [Sărbătoare].